Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.​
  Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 și 70 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.​
  Boala Parkinson are o evoluție progresivă, iar semnele și simptomele se acumulează în timp. Deși această afecțiune este potențial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea pacienților beneficiază de numeroși ani de viață activă după stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afecțiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă. Tratamentul este medicamentos și chirugical dar poate consta și în implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului. La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Incidența și prevalența bolii cresc odată cu vârsta.     Boala Parkinson afectează 1% din persoanele cu vârsta peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență. Incidența bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbați decât la femei.

    Semne și simptome​
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluție a bolii.​
• În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus și în perioadele de stres. Tremorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn, este accentuat de stres și de oboseală. Tremorul devine mai puțin evident pe măsura evoluției bolii.​
• Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la mobilizarea pasivă a mușchilor și este mai evidentă la mișcările voluntare ale membrului contralateral.​
• Bradikinezia se referă la lentoarea mișcărilor, dar include și scăderea mișcărilor spontane și scăderea amplitudinii mișcărilor. Bradikinezia este vizibilă prin micrografie (scris de mână mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mișcărilor mimice), clipit rar și hipofonie (voce diminuată).​
• Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru și coordonare. Apariția sa este o etapă importantă în evoluția bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă și este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.​
• Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson și afectează 15% - 30% din pacienți. Memoria recentă este afectată.​
    Alte semne sunt:​
• tulburări ale somnului​
• dificultăți la deglutiție​
• sialoree (salivație abundentă)​
• hipofonie (voce diminuată, monotonă) și dificultăți la articularea cuvintelor​
• incontinență urinară și constipație, datorită alterării funcției intestinului și vezicii​
• confuzie, pierderea memoriei​
• tulburări ale mersului, cu pași mici, târșâiți; tendința accentuată spre cădere prin pierderea reflexelor posturale​
• pierderea balansului brațelor în timpul mersului​
• hipotensiune ortostatică​
• dermatită seboreică​
• modificări ale personalității​
     Cauze și factori de risc​
  Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă numită substantia nigra (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor.​
  Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremorul, rigiditatea și pierderea coordonării.​
  Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei genetici.​
    Factorii de mediu:​
• expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide (ierbicide și insecticide)​
• consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele bolii Parkinson – drogul are un efect similar pesticidelor​
• medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care blochează receptorii de dopamină​
• intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan​
• hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările idiopatice degenerative​
Factorii genetici:​
• toate cauzele genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din cazurile de Parkinson​
În anul 2013, la nivel european existau 1.2 milioane de pacienți cu Parkinson iar numărul acestora se va dubla până în 2030. În România, datele Asociației Române AntiParkinson, relevă că sunt tratați peste 70.000 de bolnavi cu Parkinson, dar există un număr mult mai mare de pacienți care suferă de această afecțiune, dar care încă nu au fost diagnosticați.



Constantin Irina

Clasa a X-a E

Colegiul National ,, Mircea cel Batran", Rm Valcea