​

​

 

 

 

​

​

​

​

​

​

​

Ecologia (provine din cuvintele grecești: ecos = casă și logos =știință, adică "știința studierii habitatului") este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul în care ele trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a sistemelor mixte (ecosisteme). Cu timpul, în a doua jumătate a sec. XX prin conștientizarea importanța condițiilor de mediu, semnificația termenului ecologie s-a lărgit peste sensul restrâns din domeniul biologiei, devenind și un sinonim pentru ideea de protecție a mediului înconjurător. Totodată, se leagă strâns de ecologie domeniul promovării unei economii ecologizate, unde principiile ecologice devin și principii fundamentale în dezvoltare.



Ecologia este în mare parte o știință descriptivă și experimentală.

În ecologie se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline: metode matematice pentru a modela evoluția populațiilor, metode fiziologice pentru a înțelege viața organismelor, metode geologice pentru a descrie proprietățile solului, etc.



























Principalele ramuri ale ecologiei:

​     Autecologia: ecologia speciilor individuale, răspunsul acestora la stimuli, adaptarea   

     Sinecologia: ecologia ansamblului speciilor;
     Ecofiziologice                        
 

După biomul studiat
• Ecologie polară;
• Ecologia deșertului;
• Ecologie tropicală;
• Ecologie bentică;
• Ecologia pădurilor.
 

După specia studiată
• Ecologia animalelor;
• Ecologia plantelor
 

Alte ramuri 
• Biogeochimie;
• Macroecologie;
• Microecologie;
• Ecotoxicologie;
• Paleoecologie;
• Ecologie socială;
• Eco-artă;
• Antropologie ecologică;
• Agroecologie;
• Ecologia solului;
• Ecoevoluție;
• Ecologie industrială;
• Chimie ecologică.



Ungureanu Amalia

Clasa a X-a E

Colegiul National "Mircea cel Batran", Ramnicu Valcea