​

Denumire stiintifica: Elephas maximus​
Raspandire: Asia

      

       Elefantii asiatici sunt denumiti deseori, in mod eronat, “elefantii indieni”, care reprezinta intr-adevar o specie din cele 4 subcategorii ale celui asiatic.

       Aceste animale ating inaltimea de 3,10 m si cantaresc pana la 5 tone. Trupul este foarte masiv, fruntea plata, urechile sunt vizibil mai mici comparativ cu cele ale elefantului arfican si arata ca un triunghi asezat pe varf. Femelele au fildesi foarte mici, sau mai nou, in majoritatea cazurilor lipsesc. Chiar si masculii, comparativ cu cei africani, detin fildesi foarte mici. Specia atinge maturitatea incepand de la 8 ani pana la 14 ani, mediul avand un rol important.

       Animalele acestei specii sunt active ziua, dar din cauza ca procurarea si digeratul hranei le ia mai mult timp, acestea pot deveni active chiar si noaptea. Traiesc in jungle, in paduri ale dealurilor de pana la 3000m altitudine (de exemplu: Sumatra), iar in Himalaya ajung pana in zona unde incepe zapada. Se simt acasa si in padurile de bambus, in savane sau in padurile mlastinoase unde au un rol important. Ei se hranesc cu plante, astfel realizeaza un echilibru intre cele batrane si cele care isi fac loc sa creasca si cu care se hranesc micile vietati.

       Elefantii asiatici traiesc in grupuri mari, pe teritorii vaste, deplasandu-se impreuna din regiunile secetoase in cele roditoare, de unde isi pot procura hrana si apa. Generatii intregi urmeaza aceleasi carari batatorite, denumite si “strazile elefantilor”. Pe langa celalalte vietati - tigri, lei, bizoni, leoparzi - chiar si oamenii profita de aceste drumuri usor de parcurs.​
       Ei creeaza adevarate retele familiale: femelele traiesc in grupuri de pâna la 200 de exemplare, iar masculii prefera sa stea singuri sau in grupuri mici (20 de animale). Ierarhia grupului este simpla: animalul cel mai mare si mai batrân este sef, iar cel mai mic si mai tânar este ultimul. Desi sunt foarte toleranti, masculii intra deseori in conflicte pentru a-si determina locul ierarhic.

    ​
       Elefantii asiatici se deplaseaza in mod normal cu aproximativ 7 km / h, dar pot atinge si 40 km /h atunci cand alearga. Folosindu-se de trompa, ei verifica fiecare tinut necunoscut, sunt niste inotatori desavarsiti, dar le place sa faca bai si in namol.

       Ei au o capacitate extraordinara de memorare a sunetelor. Un urlet indelung si puternic este semn al amenintarii, al furiei, binecunoscutul sunet din trompa, apropiat de cel al trompetei, este semn al fricii. Desigur, exista multe semnale sonore prin care comunica impunatoarele animale.

       Reproducerea este relativ scazuta, pauza dupa o fatare fiind de 4 ani. Perioada de gestatie este de 20 - 22 luni. In timpul fatarii membrii grupului de elefanti formeaza un cerc in jurul mamei, iar doua femele adulte o ajuta pe aceasta, punandu-l pe cel mic pe picioare si eliberandu-l din invelisul embrional. Dupa 10 minute puiul poate sa stea singur pe picioare, iar dupa o ora se poate deplasa. Puii traiesc de obicei intr-o mica “gradinita” supravegheata de o femela mai in varsta. Aceasta le mesteca hrana pe care cei mici o mananca pe langa  laptele mamei.

       Elefantul asiatic se afla, din pacate, pe cale de disparitie. Mediul lui este din ce in ce mai limitat si restrictionat de oameni si asezamintele acestora. Astfel, pentru grupurile fascinantelor animale raman putine teritorii unde se pot retrage.

       Pe insula Sri Lanka, unde elefantii sunt cinstiti si protejati, exista un rezervat natural imens, care le ofera protectia si hrana de care au nevoie.



Buțacu Denisa

Clasa a X-a 

Colegiul Național ,,Mircea cel Bătrân”, Rm. Vâlcea, România